Protest în fiecare zi

Mă tem că nu e de ajuns ca sute de mii de oameni să iasă în stradă. Deși mobilizarea românilor a fost impresionantă în fața loviturii încercate de PSD, s-ar putea ca schimbarea societății să necesite un efort suplimentar de acum încolo. Sunt convins că nu e de ajuns să ne ridicăm capul doar atunci când ne este pus cuțitul la os, ci partizanatul pentru schimbare trebuie să fie tradus printr-o luptă mai susținută  împotriva corupției și anormalului din societatea românească.

Protestele din februarie 2017 trebuie să reprezinte un punct de plecare. Nu este prima oară când lumea și-a exprimat nemulțumirea în stradă, dar diferit acum este faptul că masa de oameni al căror orgoliu a fost lovit în plin de mișcarea PSD-ului este una îndeajuns de mare pentru a porni o schimbare reală. Condiția este ca niciunul din cei peste 600000 să se întoarcă la o atitudine inertă față de nedreptățile de zi cu zi din societate.

Gașca celor care fură România de 27 de ani este totuși una restrânsă. Puterea acestui grup stă în omogenitate și în faptul că fiecare primește un rol precis în fiecare pas al evoluției sale, îndeplinindu-l ulterior cu multă conştiinciozitate. Florin Iordache este este dovada clară a cât de bine funcționează acest sistem, reprezentând mediocrul obedient care a fost plasat treptat pe înalte poziții ale statului, cu misiuni bine definite. „Succesul” avansării sale pe scara socială a fost netezit de lipsa de răspuns a societății în fața unor asemenea personaje. Totodată, capacitatea grupului de a recruta membri nu trebuie subestimată. Tineri ce aleg să se lase asimilați de către gașca hoților vor apărea mereu, din dorința de afirmare rapidă și asociere cu „cei puternici”. Și Sorin Grindeanu sau Victor Ponta au trecut de 18 ani de abia după 1989, dar au devenit reprezentanți de seamă ai sistemului. Liviu Dragnea era de asemenea mult prea tânăr atunci când un grup de foști comuniști lipsiți de scrupule au previzionat anumite slabiciuni ale proaspetei societăți democratice. Departe era Dragnea, la momentul intrării în politică, de ideea că într-o zi o să devină imperatorul României.

În tot acest context este util să facem apel la un exercițiu de reflecție, prin care ar trebui să treacă toți cetățenii care doresc binele țării: de ce majoritatea clasei politice este compusă din acești hoți și cum reușesc aceștia să ajungă și să se mențină acolo?

Îndrăznesc să înaintez ca prim răspuns lipsa de interes a celor care au viziunea corectă în fața ideii de implicare politică sau în inițiative civice. Ce-i drept, mai ușor va fi mereu a lua poziție din exterior împotriva a ceea ce se întâmplă în politică, decât a face opoziție reală acțiunilor nocive în interiorul unui partid politic. Este absurd să identificăm drept soluție interzicerea unui partid, așa cum s-a  întâmplat în aceste săptămâni,  căci prin asta nu se întâmplă decât să contrazicem valori la care se apelează prin aceste proteste. Într-o democrație activă, un partid deviant nu are decât două parcursuri posibile, reforma sau dispariția în mod organic. Iar exemplu legat de al doilea posibil parcurs ar putea fi decăderea în Franța a Partidului Comunist Francez, care la jumătatea secolului trecut reprezenta a doua cea mai puternică formațiune în această țară. În celălalt scenariu, reforma va fi posibilă atunci când voci precum cea a lui Mihai Chirica vor avea în spate un număr rezonabil de membri de la care să plece ecoul.

O a doua observație ar fi faptul că nu este o soluție să așteptăm o societate perfectă pentru ca oameni precum Ponta, Băsescu, Blaga sau Iordache să nu mai ajungă în cele mai înalte funcții publice din România. Curățarea nu se va realiza decât treptat; chiar și din partea celor care nu aleg să facă pasul spre partidele politice trebuie să se manifeste o dezaprobare publică mai vizibilă împotriva acestui tip de indivizi. Iar acest lucru trebuie să fie realizat încă din perioada în care aceștia se află printre noi, nu doar atunci când vom fi nevoiți să ne adresăm lor din piață. Tolerând astăzi abuzurile doctorului, profesorului sau ale șefului, nu facem decât să îi pavăm drumul pe care acesta să ajungă într-o funcție din care să obțină beneficii personale sau pentru grupul din care face parte.

Ideea de putere a poporului nu trebuie să fie doar despre așteptări din partea celor care sunt desemnați să te reprezinte, ci despre conștientizarea responsabilității pe care o avem fiecare pentru a păzi cadrul necesar respectării libertății și a egalității în fața legii. Astfel că „rezist” trebuie să fie doar un slogan de moment, dar mai eficient este să „îi vedem” permanent și, mai ales, să acționăm. Când piața va fi părăsită, protestul va trebui să se mute acolo unde se află fiecare nemultumit.

„Am avut un motiv interesant de a intra în politică. În toamna lui ‘95 fetiţa era foarte mică şi veneam cu ea de acasă în cărucior spre hotel. Oraşul arăta ca după război! Primarul îşi dăduse demisia, rămăsese vice-primarul, care nu se pricepea, şi nu mai vorbesc că străzile erau praf. Se exfoliase pojghiţa de ciment de deasupra trotuarului şi rămăseseră doar pietroaiele din balast. Căruciorul se mişca şi eu am în cap şi acum imaginea căpşorului fetiţei mele. Am luat-o în braţe şi i-am spus că trebuie să facem ceva cu primăria asta. Atunci aveam hotelul, toate restaurantele şi eram un tânăr destul de influent în oraş, ca să spun aşa. Am strâns foarte mulţi tineri şi am făcut la Turnu Măgurele prima revoluţie a tinerilor din România. În oraş erau numai trei parlamentari de la PDSR, mai era Partidul Socialist, care era susţinut de Banca Columna şi era pe val CDR-ul. În final am reuşit să câştigăm şi primăria şi vice-primar şi aşa am intrat în politică. Ulterior, m-am implicat în alegerile parlamentare şi am fost şef de campanie. L-am cunoscut pe Băsescu la campania lui Roman din ’96. Am avut o relaţie foarte bună cu Petre Roman, mi-a fost şi profesor în facultate. Ulterior, am fost numit prefect.” (Adevărul, 9 decembrie 2016, Interviu biografic cu Liviu Dragnea)

„Îmi pare sincer rău că am pus umărul la construcţia unui sistem bolnav. Pentru că da, un sistem în care Guvernul dă o lege în favoarea unui singur om, este un sistem bolnav. Eu sunt consilier juridic, şi nu-mi pot permite să trec cu vederea astfel de derapaje. Am întâlnit în PSD câţiva oameni de înaltă calitate, care cu siguranţă îmi vor rămâne prieteni, dincolo de opinia politică. Şi nu de ei mă despart, ci de marea turmă de slugi şi elefanţi care formează majoritatea PSD. Sper ca vocea oamenilor din stradă să se facă auzită, iar Guvernul să demonstreze că este acolo pentru noi, pentru români“  (Valentin Cristian Lupșa, fost Secretar General PSD Reșița, 1 februarie 2017)

@Credit foto: Dan Mihai Balanescu, via Hotnews.ro

Distribuie
Share on FacebookShare on LinkedInTweet about this on TwitterShare on Google+

Marian Mănescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *