Compromis politic și compromis moral

Îmi place să văd un premier care stă la semafor și merge cu low-cost pentru a economisi banii cetățenilor. Îmi place să simt și că cel care ocupă această funcție în stat are un doctorat pe bune. Îmi place și că viseaza și el la o Românie fără corupție, cu bun simț, educată, competitivă și fără sărăcie.

Atunci când același om are comportamente opuse față de ceea ce zice sau își asumă, entuziasmul se ofilește precum un trandafir aruncat în apă tulbure. PNL îl folosește în aceste zile pe Cioloș drept escortă de lux, încercând să-și satisfacă nevoile electorale, să ascundă lipsa unei strategii reale de a convinge cetățenii și mediocritatea unei conduceri care doar mimează leadership și reformă internă. Premierul, mormăind doar cu jumătate de gură, acceptă tacit să apară pe afișe la colț de stradă și să joace rolul de mascotă a disperării liberalilor.

Nu ar fi fost de criticat dacă Dacian Cioloș accepta că prioritățile i s-au schimbat într-un an de zile și își asuma oficial rolul de vector de imagine al campaniei unuia dintre partide. În fond, compromisul politic poate fi agreat atunci când ai fost până la capăt un tehnocrat cinstit și viziunea ta ți-a arătat un interes superior înspre a pune capăt acestui statut. Doar că negarea a ceea ce a devenit deja o realitate nu poate decât sa vorbească despre propria ta flexibilitate față de valorile despre care afirmi că îți sunt crez. E calea sigură spre a-ți câștiga locul pe centura de unde prestează majoritatea politicienilor români.

La campanie, birjar!

Distribuie
Share on FacebookShare on LinkedInTweet about this on TwitterShare on Google+

Marian Mănescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *