De ce este necesară privatizarea TAROM?

Avioanele TAROM nu mai sunt în stare să plece de la sol. Semn că falimentul intră deja pe ușă – compania este o adevărată gaură neagră și mă tem că este prea târziu pentru a se adapta la condițiile actuale de pe piața industriei aviatice.

L-aș trimite pe Liviu Dragnea să citească niște „almanahe” de economie, pentru a nu mai avea curajul să arunce vorbe populiste despre „capitalul românesc făcut zob de către multinaționale”. Multinaționalele sunt cele care au redus costul și timpul necesar pentru a beneficia de mobilitate între principalele orașe ale țării, în timp ce guvernele PSD și PNL au privit cu mâinile în sân decăderea companiei naționale de transport aerian.

Soluția: privatizare

Avioanele companiei naționale sunt la pragul pensionării, nu există o strategie serioasă de extindere a flotei (deși mereu au existat mențiuni și promisiuni în acest sens), iar procentul de ocupare al curselor TAROM, 70% în 2015, a fost ridicat în mare parte de lipsa de concurență pe rutele interne. Situație schimbată de intrarea agresivă pe această piață a competitorilor low-cost Wizz Air, Ryanair si Blue Air.

TAROM este la momentul actual doar al doilea operator aerian din România, cu 2,4 milioane de pasageri transportați de cele 22 de aeronave ale companiei. Spre comparație, WizzAir va termina anul 2016 cu peste 4 milioane de pasageri transportati din și spre România,  la o flotă de mai puțin de 20 de aeronave.

Da, privatizarea incă ar fi o soluție. Bucureștiul are potențialul de a deveni un hub excelent pentru multe companii mari de linie, europene și nu numai. Dar am avea nevoie de o privatizare gândită sau lăsată pe mâna celor care chiar cunosc domeniul. Pe termen lung ar aduce beneficii.

Ce ar mai trebui menționat este și faptul că nu este nicio rușine pentru ca statul să lase compania în mâinile celor care ar putea să aducă în timp beneficii pentru economia locală. Rentabilizarea și o eventuală revigorare a TAROM ar putea contribui la economia locala prin impulsionarea turismului și crearea indirectă a unor locuri noi de muncă.

Austriecii au fost nevoiți și ei să recurgă la privatizare atunci când s-au vazut fără șanse de a asigura un management performant pentru Austrian Airlines:
„ In June 2008, the Merrill Lynch investment bank advised the Austrian Government to sell AUA to a foreign company. Interest was shown by Lufthansa, Air France-KLM, Royal Jordanian, Air China, Turkish Airlines, Aeroflot, S7 Airlines and Singapore Airlines. Of those, Lufthansa, Air France-KLM and S7 emerged. On 13 November 2008, state holding ÖIAG announced that Lufthansa was selected. The German company was to enter Austrian’s capital with a 41.6% share, for which it would pay €366,268.75”

Distribuie
Share on FacebookShare on LinkedInTweet about this on TwitterShare on Google+

Marian Mănescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *