O banală chestiune administrativă de 60 milioane de euro

Probabil 99 din 100 de oameni au găsit condamnările „greilor” drept mană cerească într-un stat în care corupția a sufocat fiecare cetățean;  al 100-lea fiind probabil politician cu probleme. Recuperarea prejudiciului e însă o altă poveste ale cărui mecanisme sunt mult mai complexe și greu de descifrat, probabil de 9 din 10 români. Iohannis, din păcate, nu a fost acel 1 din 10, deși funcția și anul la Cotroceni cerea de la domnia sa un răspuns mai complex decât a identifica, peiorativ, drept „heirupistă” acțiunea prin care o instituție a statului a urmărit să pună în executare o decizie definitivă a justiției.

Ofsaidul a fost uriaș la invocarea falsei teme a suprimării libertății de exprimare, pentru că tot în Constituție, legat de protecția acesteia, se spune că mijloacele de comunicare în masă au obligaţia de a face publică sursa finanţării. Ori justiția, în cazul lui Voiculescu, a lăsat încă de acum un an temă de casă celor de la Intact de a se lepăda de ceea ce i s-a luat acestuia pentru că a furat statul. Scăparea „anteniștilor” este o ecuație simplă: să plătească 60 de milioane în contul șefului lor, dacă vor ca emisia să aibă loc în continuare din frumoasele clădiri care acum trebuie să fie recuperate de statul român. Dacă nu au sau nu vor, există precedentul de a captiva și manipula populația și dintr-o garsonieră, situație în care libertatea de exprimare și închiderea emisiei ar fi pusă în pericol doar de administratorul de bloc în cazul restanțelor repetate la întreținere.

Indirect, cu fiecare zi care a trecut în ultimul an și jumătate, Antena 3 a fost finanțată prin pasivitatea statului român în a recupera cele 60 de milioane de euro. Recuperarea sumei respective într-un stat în care există oameni care primesc o pensie de 3 lei, este privită de Iohannis drept  o „banală” chestiune administrativă. La colț de stradă s-ar putea spune că, după ce ne-a promis că aduce bunul simț în politică, o astfel de declarație e un exemplu despre cum să fii mafiot.

Dacă îți bați capul să înțelegi cât de cât cum funcționează supremația legilor și a Constituției, iar primul om din stat folosește astfel de termeni, constați că a fost răspuns de președinte prost. Nu este ceva ce poți constata cu ușurință atunci când te-ai numărat printre votanții lui – în fond, a fost și rămâne alternativa la ceea ce am fi putut avea, dar, având în vedere că una din puținele ieșiri din pasivitate a produs un episod demn de a fi inclus în categoria „mari gafe ale conducătorilor români”, dizolvă o bună parte din ceea ce a promovat puternic în campania spectaculoasă din toamna lui 2014. În ochii unei bune părți a electoratului reprezintă intrarea sa în aceeași oală cu întreaga clasă politică, a cărei imagine o cunoaștem după evenimentele din ultimele șase luni.

„Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”

Distribuie
Share on FacebookShare on LinkedInTweet about this on TwitterShare on Google+

Marian Mănescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *