Ziua în care europenii nu mai sunt liberi

13 noiembrie are toate șansele, din păcate, să devină ziua care schimbă istoria Europei. Nu mai vorbim doar despre un atac izolat, ci despre un adevărat asalt asupra uneia dintre inimile Europei, Parisul. Dincolo de pierderile omeneşti, e un moment din care principala preocupare trebuie să fie combaterea amenințărilor care vin din interiorul fiecărui stat. State vs. state nu mai este o temă care să monopolizeze atenția, pericolul venind acum de lângă noi.

Eșecul unui întreg sistem

Apărarea anumitor valori cere deja un preț prea mare. Libertatea individuală va fi și trebuie regândită în favoarea securității colective. Militarea pentru exercitarea nelimitată a unor drepturi ale individului nu mai e din acest punct doar un moft, ci ignoranță. Regimurile democratice nu mai pot garanta ce ofereau cel mai de preț: libertatea și siguranța individului.

Hollande, în ciuda mesajului puternic oferit de primul său discurs, trebuie să își impute aceste evenimente. Într-un an în care Franța a fost zguduită puternic o dată și tulburată în mod permanent de amenințari teroriste, ziua de 13 noiembrie este cel mai bun exemplu de incompetență a celor care trebuiau să apere țara. Nu a fost un atac, ci șapte care au avut loc chiar sub nasul serviciilor secrete. Eșec total al unui întreg sistem. (foto: Bataclan)

Bataclan

De la globalizare la naționalism

Globalizarea presupune unitate, o conviețuire pașnică între culturi, crearea unui mix armonios între reprezentanții acestora. Doar că, mai mult decât oricând, alături de globalizarea economiei și evoluția tehnologică, umanitatea nu a ținut pasul cu fenomenul. Fără model viabil, fără să avem identificate clar valorile comune, mirajul globalizării ne-a îmbrâncit într-un vortex care a crescut și a adunat sentimente negative. Explozia este iminentă, relațiile dintre noi intră în involuție.

Mulți vor arăta cu degetul și vor cere “încercuirea” imigranților. E o realitate că aceștia sunt vulnerabili în fața radicalizării, dar lucrul acesta poartă vina decidenților Europei care nu au realizat din timp că societatea de aici nu este îndeajuns de evoluată pentru a-i integra, trata fără discriminare și a preveni efectele radicalizării.

Ce zile mai bune ar putea urma pentru un adevărat razboi al urii, în care Dumnezeul nostru e mai bun decât Dumnezeul lor, în care mintea noastră îi manjește pe toți cu sângele celor morti? Evenimentele din Franța vor produce destul combustibil care să alimenteze un conflict între noi, oamenii. Orban va căpăta o nouă aură, Le Pen îl va urma pe Hollande, având toate șansele ca modelul să fie urmat în multe state europene care deja dau semne că un curent naționalist stă să înflorească. Slovacia e un prim exemplu, România ar putea fi altul, în contextul politic actual și luând în calcul cererea și oferta din ce în ce mai mare de discursuri xenofobe.

Ce urmează?

Granițele se închid, Spatiul Schengen va rămâne valabil doar pe hârtie. Vom rămâne cu o crispare comparabilă cu cea a americanilor post 2001.Uniunea Europeană se află la răscruce, cu nevoia unor direcții clare pe politică externă și de a-și crește capacitatea internă de apărare.

Discursul lui Hollande și cererile politicienilor francezi indică operațiuni terestre împotrivă ISIS, în ceea ce va fi un al doilea razboi declarat terorismului, după cel incheiat destul de subit și inoportun de Obama. Cenușa Al Qaeda este cuibul din care ISIS s-a ridicat la nivelul unui stat aproape funcțional, cu tentacule pe întreg mapamondul.

De astăzi, 14 noiembrie, europenii nu mai sunt liberi. A mai rămas doar fraternitatea și solidaritatea, dar e posibil să murim și cu ele în brațe

Distribuie
Share on FacebookShare on LinkedInTweet about this on TwitterShare on Google+

Marian Mănescu

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *