Momentul pentru un sign out

Prima trăire de vineri seara a fost imaginea a cum teatrul de război a înlocuit subit desfășurarea familiară a unei zile de vineri într-o locație oarecare din Bucureștiul aflat la sute de kilometri distanță de locul în care mă aflam.

Am consumat apoi fără întrerupere informație venită pe canale tradițional  și new-media. Concluzia personală, azi dimineață, era aceea că autoritățile sunt la fel de vinovate ca și organizatorii pentru ce a fost în Colectiv. Chiar sunt curios cât, când și cum s-au făcut verificări acolo și sper să ajungă mulți responsabili în fața legii! Este deja clar că erorile au jucat în domino,  iar bilanțul final va lăsa din nou dezbrăcat un întreg sistem. Culpa este comună!

S-a întâmplat în Colectiv, dar la fel de bine se putea întâmpla fiecăruia prin cluburile frecventate. Tocmai și de-asta, modul în care tragedia asta a lovit într-un peisaj comun nouă a generat o largă reacție de solidaritate și unitate. Este impresionant ceea ce au făcut oamenii care s-au adunat să dea o mână de ajutor victimelor și apropiaților acestora, de admirat și toată mișcarea de susținere din online.

Scenariul în care au putut așa ușor să ardă cateva sute dintre noi va cere însă niște dezbateri. Cu noi înșine, între noi, împreună ca societate. Unele vor apărea zilele acestea, probabil mai repede în online.

În tot sentimentul ăsta de gol sigur o să îmi vină să vărs cumva toată ura pentru toate lucrurile care au provocat incendiul din colectiv. Cred că aș putea schimba multe impresii în perioada asta cu prietenii online. Dar, pe de altă parte, mai mult ca niciodată, simt nevoia să pot observa mai bine și mai de aproape toate lucrurile și fenomenele din offline. Este mai relevant pentru mine însămi și, cred eu, pentru toți componenții generației Facebook, un sign out complet de la social media în zilele următoare.

Da, suntem în punctul în care ar putea să avem nevoie de simplă deconectare! Poate sună ciudat și sigur nu va ajuta ca mâine să nu aibă loc o nouă tragedie, dar, cu ajutorul ei, poate vom reuși să învățăm, privind mai de aproape România lui 2015, ceea ce va trebui să facem pentru a nu fi și noi o generație a nepăsării. Undeva, în viitor,  avem și noi o misiune a salvării colectivului copiilor noștri. Prevenind,  girofarul devine inutil!

Distribuie
Share on FacebookShare on LinkedInTweet about this on TwitterShare on Google+

Marian Mănescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *