Imposibil sa nu iti placa Manchester. Jocul simplu, aerisit, cu linii desenate inteligent care lumineaza deodata jocul din dansul ametelii de la mijlocul terenului. Si doza puternica de oportunism “à la Inzaghi” si foarte putina esenta din stralucirea lui Cristiano Ronaldo.

   Destul pentru ca Rooney si Ronaldo sa dea loviturile letale pe Olimpico, sa administreze doze considerabile de venin unor italieni insetati de succes si de o revansa care pana la urma  nu a mai venit.  Si sa nu il uitam pe titanul Ferguson, cel despre care se poate spune cu usurinta ca a reinventat fotbalul in cei 22 de ani petrecuti la Manchester. 

In schimb, Roma nu a mai avut clarviziunea din dubla cu Real Madrid, nu a mai reusit incursiunile decisive pe flancuri, nu a mai avut la mijloc masina care filtra fiecare balon. A lipsit Totti. Foarte mult! Jucatorul care lustruia fiecare balon cu stralucirea piciorului sau, cel care adauga potiunea magica in fazele de atac ale romanilor.  

Meciul de marti seara a fost mai mult o piesa seaca de teatru. O noua drama pentru Roma si o lectie data de Manchester in stil italian.