De la desavarșirea sa pe teritoriul insular din Marea Britanie, fotbalul a cunoscut schimbări. Echipamentele nu mai sunt aceleași, stadioanele sunt din ce in ce mai impunatoare, iar tacticizarea jocului atinge cote maxime in zilele noastre.

Exista insa ceva care inca și-a pastrat tradiția. Echipamentele nu mai sunt cele de acum 100 de ani, stadioanele mai pastreaza atmosfera de atunci, iar fotbalul a ramas același. Cupa Angliei se confrunta cu istoria fotbalului. Peste 130 de ani de existență revărsați in mii de meciuri, lăsand atătea povești memorabile.

Nu conteaza daca ești pescar in Cornwall, fermier din nord, sau te-ai nascut undeva la marginea Londrei.

Oldham, Barnsley si Portsmouth. Everton, Liverpool, Chelsea si Manchester au fost invinsele primelor. Competiția a triat si anul acesta nume grele, primind tributul fotbalului.

Pe Old Trafford, Manchester a dominat aproape 80 de minute, copleșind-o pe Portsmouth cu forța sa ofensiva, întinzandu-i la maxim pana și ultimul ligament al portarului David James. La cei 1.88 și cei 33 de ani ai săi, lui Sol Campbell i-au trosnit toate incheieturile atunci cand s-a aruncat in disperare pentru a respinge mingea din fața fiarei Rooney. Un singur minut a făcut ca toata suferința sa merite. Anderson a greșit, Baros a speculat imprudența portarului Kuszczak. Muntari nu a facut decat să razbune cele 80 de minute, scuturand cu sete plasa porții in care nefericitului Ferdinand i se facuse loc. Destul pentru ca fanii lui Portsmouth să erupa, să treaca de la agonie la extaz, să își emane bucuria, ignorand celelalte 70 000 de huiduieli vehemente.