Anul 2005. Luna Martie. Turneul de Masters de la Monte Carlo oferea un sfert de finala electrizant. Aproape 2 ore si jumatate, 3 seturi si un tie-break decisiv, emotionant, care a durat peste 15 minute. Invinsul era tocmai marele Federer, a carui invincibilitate era intrerupta dupa foarte mult timp. Cineva ii demonstrase “extraterestrului” ca poate fi invins. Marele erou al acelui meci era un tanar, necunoscut, abia trecut de adolescenta, absent insa din topul 100 al celor mai buni tenismeni. Era de abia inceputul carierei stralucitoare a tanarului Richard Gasquet.Era borna de inceput. Nici macar semifinala pierduta in fata unui alt tanar promitator la vremea aceea, Nadal, sau cele 6 meciuri pierdute apoi consecutiv in fata lui Federer, nu au reusit sa il opreasca pe Richard din ascensiune.

Cam tot in aceeasi perioada, romanul Hanescu incepea sa promita. Desi ajunsese deja la 24 de ani, Victor ne aprindea sperantele ca tenisul romanesc are viitorul asigurat. Evolutii bune, victorii frumoase si un parcurs de exceptie la Roland Garros. Tot in sferturi, si el avea sa il intalneasca pe Federer. A pierdut insa, in 3 seturi, picand astfel un test, cel al purgatoriului. Ii lipsise entuziasmul, spiritul de luptator. Sentimentul era de auto-multumire, nu unul care trebuia sa ii provoace remuscarile gandului ca putea realiza o performanta de neimaginat.

Februarie 2008. Departe de briza mediteraneana de la Monte Carlo, departe de celebra zgura a arenelor pariziene. Cei doi jucatori se intalneau in sala Transilvania din Sibiu. Timpul a lasat urme in carierele lor. Gasquet nu mai e acel tanar anonim pentru tenisul mare, in timp ce Hanescu a picat. S-a pierdut undeva in categoria jucatorilor mediocri din circuitul ATP. Meciul s-a jucat in primul set, asa cum recunostea si Gasquet. Iar primul set a fost decis la randul sau de atitudini. Hanescu a condus, a avut sansa sa se desprinda, insa de fiecare data s-a lovit de spiritul razboinic al francezului. Asta e soarta, urmarea fixa a destinului.Inca o data, Gasquet isi va continua ascensiunea, in timp ce Hanescu va stinge probabil si ultimele lumini ale sperantelor legate de cariera sa.

Nationala de Cupa Davis pare sa stagneze. Un nou baraj, iar daca norocul ne va mai zambi inca o data, va urma si anul viitor inca o lupta cu morile de vant. Probabil nu vom cauta schimbarea.

In schimb Franta ataca culmile. Cu alta atitudine, alt entuziasm,lasandu-ne in urma si predandu-ne o lectie: a diferentelor de atitudine.