Prin vanzarea lui Torje, Timisoara a fost lovita exact in inima, in centrul universului ei, in simbolul care pentru fanii viola insemna un posibil viitor stralucit al clubului. Cu cat mai dureros cu cat otrava poarta exact marca dusmanilor de moarte, cainii din Stefan cel Mare.

Intr-o echipa a mercenarilor platiti cu petrodolari, Torje era inima artificiala care pompa speranta in sufletele miilor de suporteri. Plecarea sa ar putea marca inceputul sfarsitului la Timisoara, lansarea degetului din mijloc spre un patron care si-a incalcat orice principiu, orice norma pe care si-a propus-o de cand a venit la echipa de pe Bega.

Pus la rascrucea a doua drumuri, Iancu a ales drumul noroios, dar presarat cu milioanele de dolari. Banii care probabil il vor ingropa in ura a cateva mii de suporteri. Pentru ca la Timisoara nu va mai fi nimic la fel fara Torje…nici jocul, nici entuziasmul, nici peluza.

Adio Iancule, dar ramai cu banii!