Final de Decembrie. Iarasi.Succesiunea nebuna a anotimpurilor ne-a taiat filmul lucid al ratiunii de timp. S-au mai scurs 12 luni ale vietii. Inca cateva sute de povesti,zeci de suparari sau bucuri , si mii de clipe lasate in urma la lumina mocnita a bradului de Craciun.

De abia acum incepe nebunia, marele premiu al cumparaturilor. Pe circuitele incarcate ale supermarketurilor sute de participanti se aliniaza la linia de start. Monoposturile sunt identice, diferentierea se face la culoarea si grosimea foilor din portofele. Obiectivul este important, adjudecarea ultimelor “bling bling-uri” descoperite pe scara infinita a fitelor. Sau poate la unii doar a nevoilor, nevoile interminabile si reinnoite de la zi la zi, de la an la an.

Apoi urmeaza testarea aptitudinilor de gimnastica la bordul autovehiculelor. Amintirile Revolutiei reapar doar in mintile noastre. Pana atunci ne confruntam cu “revolutia” cenusie a soselelor din zilele noastre. Cea din care nu va avea loc prea curand vreo eliberare.

Aruncam puternic mingea cu probleme in terenul advers. Primul an de UE nu ne-a adus nimic. Poate doar schimbarea culorilor din buzunarele unor parlamentari si regretul poporului ca Romania doar a intrat la masa greilor. Uniunea ne-a oferit loc la o masa a civilizatiei, unde noi inca ne savuram mamaliga fara tacamuri. Intrarea a nu se intelege si integrare.

Ne pregatim sa aruncam ultima minge a lui 2007 spre poarta noului an. Dar sa nu uitam ca acest an ne-a facut unele zile mai frumoase sau mai negre. Parcursul exceptional al Oltchimului si Nationala feminina de handbal ne-au facut sa traim frumos. Asta cu conditia de a arunca numele Germaniei si al Rusiei in cutia neagra. Mai frumos ne gadila acel “France! Je t`aime “

Mie imi ramane in continuare speranta. La seara cand stiu ca voi pasi pe covorul rosu si voi culege aplauzele unei sali intregi. Anul 2007 mi-a plantat semintele din care au iesit ganduri de a calca spre o viitoare posibila cariera de jurnalist. Stralucitoare, sper eu. Detin aprobarea sa cred prin legea nescrisa a dreptului la vise.

Pentru fiecare dintre noi urmeaza meciul anului 2008. Coordonatele sunt necunoscute, premisele exista , dar fiecare meci al unui an porneste de la egalitatea celor 365 sau 366 zile impartite in cele 12 luni si cladite pe cateva zeci de milioane de minute si miliarde de secunde. Mingea nu e rotunda, ci ovala si, deci, poate fi deviata de vant in drumul sau spre tinta.

Si ca sa nu uit, in incheiere sa aruncam mingea cea rotunda pana in careul fotbalului. Acolo unde anul sapte al secolului a tinut sa ne duca de le extazul calificarilor, la deziluziile esecurilor. Penalty-ul decisiv ne pune fata in fata cu posibilitatea de a ne juca soarta unui posibil mare succes. Sa speram ca stoarcerea energica a portocalei ne va oferi si energia necesara sa rostim un nou posibil celebru “Switerland, ti amo en toutes les langues”. Vom astepta a 8-a minune a lumii.

Nu uitati sa treceti cu BUCURIE prin Sarbatoarea Craciunului, sa priviti cu atentie viitorul prin FERICIREA punctului 0 al Anului Nou. Si sa tratati cu multa IUBIRE tot ce se va intampla anul viitor. Iar daca nu exista DRAGOSTE, faceti.