Cand spui Catalina Ponor, te gandesti automat la performanta. Iti vine apoi in minte Olimpiada de la Atena, miscarile gratioase de la sol, pasii fini ce mangaiau barna in sala ateniana si miile de spectatori ridicati in picioare, care o aplaudau la scena deschisa. Iubita de atenieni si venerata de intreaga lume, a devenit zeita exact pe taramul zeitatilor.

 

Constanteanca a readus prin fiecare evolutie a ei numele Nadiei, pe buzele tuturor. O intrebare incepea sa prinda contur pentru multi: Era Ponor noua Nadie? Era capabila sa atinga perfectiunea ei?

Intrebarile au ramas cu un raspuns ingropat undeva pe drum. Forta destinului, dramatismul vietii. Ascensiunea sa a fost inabusita poate inainte sa fi atins punctul maxim. Faima, placerile vietii si kilogramele in plus au actionat frana de mana asupra carierei.

Cand si-a revenit, incercat in zadar sa lupte impotriva firescului. Dar totul era consumat. Momentele ei de glorie erau consumate.Nici Birmingham-ul, nici Melbourne-ul sau Stuttgart-ul nu au mai ajutat-o sa treaca peste o bariera care fusese deja coborata.

 

Daca ar trebui sa comentam retragerea ei din gimnastica, folosind un citat al lui Voltaire, care spunea “Valoarea omului se măsoară după greutăţile biruite de el”, ar fi mult prea dur. Catalina nu si-a biruit greutatile, dar a lasat in urma un adevarat tezaur: 11 medalii care vorbesc de la sine. Si mai mult decat toate, a lasat multe momente frumoase care ne vor aminti de ea ca de a doua zeita a gimnasticii romanesti. Un loc aparte in inima fiecarui roman care a vazut-o evoluand.