Analizarea starii fotbalului romanesc ne poate deschide orizonturi desertice neimaginabile. Iar cand ne gasim oaza, descoperim doar ramasitele uscate ale vegetatiei. Urmeaza apoi o serie de probleme fierbinti de dezbatut: infrastructura precara, lipsa de profesionalism, management defectuos. Iar apoi coruptia din cadrul federatiei, care inalta un nor asfixiant de fum gros asupra ideilor de reforma in fotbalul romanesc.

Candva, in apropierea lui 1789 , francezii realizau ca tara lor aluneca usor spre o zona noroioasa. Ideile reformatoare ale iluminismului se loveau conceptia unui singur om din stat. Mintea bolnava a unui om bloca vointa generala a unui popor entuziast care isi cauta noi idealuri. Peste exact doua sute de ani si poporul roman ajungea la o concluzie asemanatoare. In ambele cazuri revolutiile si-au atins scopul, au reusit schimbare.

Ca si in primul exemplu, fotbalul romanesc se afla intr-o situatie asemanatoare. Domnie tiranica a unui “bampir” care arunca ideea de progresie intr-o carcera intunecata. Ca si pe vremea francezilor, intalnim aceeasi judecata primara, aceleasi comisii descoperite ad-hoc, acelasi sistem din care scapa doar cine poate sau cine da mai mult. Cel mic, slab si fara bani e executat. Rapid, in liniste, fara sa i se mai dea dreptul la recurs. Si asa, unul din exemple ne duce undeva in liga a 2-a, la o gasca care candva inebunea granzii umflati ai primei ligi. Un sistem in care plasele de carnati si mirosul ametitor al palincii, mai pot afecta vederea unor arbitri pe teren.

Incercarile de a imprumuta mintile luminate ale unor fotbalisti confundati cu marea performanta a fotbalului mioritic a esuat complet.Sistemul e acelasi. Implementarea notiunilor lor inovatoare a ramas doar la stadiul de proiect. Jongleaza diferit doar cu finantele. Pentru contributia esentiala de 60 de secunde in calificarea la Europene, Niculescu va fi rasplatit cu 22.000 de euro. Adica banii pentru 40 000 de caramizi care puteau fi folosite la constructia unei baze de antrenament, undeva in tara. Dar juniori pot ramane si demoralizati, cu gandul de a renunta sa mai bata un drum prea denivelat, care ar putea duce spre marea performanta.

Nu trebuie sa cautam prea mult cauza. Avem tiranul, insa nu gasim inca resursele pentru a aduce schimbarea, revolutia care sa mai reduca din anii handicap pe care ii avem de recuperat fata de fotbalul occidental. Oare la al catelea an de carcera sub Mircea Sandu se afla fotbalul romanesc? In secolul vitezei, fotbalul romanesc inca merge la ralanti.