Steaua s-a trezit din nou la viata. Venirea lui Lacatus la Steaua era inevitabila, insa pana la urma a reprezentat o chestiune de timp. Lui Becali i-a luat mai bine de 2 ani ca sa recunoasca suveranitatea tribunei din Ghencea. Asteptarea a meritat…

Reintoarcerea lui Lacatus la clubul pentru care s-a jertfit a fost una de vis. Suporterii nu si-au uitat simbolul si l-au sarbatorit asa cum se cuvine. In Ghencea se simte din nou aerul vremurilor de glorie, fotbalul vitezistilor, pasele care ridica tribunele in aer si entuziasmul care coplesestea adversarul.

Pe scena din Ghencea, regizorul Lacatus a oferit prima reprezentatie din seria noilor succese. A creat o stea stralucitoare, exact dupa chipul si asemanarea sa ca fotbalist.Cei de la Otelul au fost prea mici pentru un eveniment atat de mare; nu au rezistat.

Vremurile intunecate puse sub semnul pragmatismului italienesc au fost uitate la coltul cu vechituri. E timpul pentru o revenire…reintoarcerea la fotbalul spectacol, la origini.